Stradivarius vs. Guarneri

Majoritatea oamenilor, si putem include aici chiar mari violonisti ai lumii, nu ar putea face diferenta dintre sunetul unei Guarneri sau al unei Stradivarius. Se spune ca diferenta se "simte" numai atunci când se cânta pe fiecare dintre cele doua instrumente, însa aceasta depinde mai mult de tehnica violonistului, de presiunea cu care arcusul atinge pe coarde sau chiar de viteza, decât de caracteristica sunetului în sine.

Cu toate acestea, discutiile privind valoarea si performantele celor doua tipuri de viori au existat înca de la faurirea acestora, când doi dintre lutierii finalului de secol 17 - Antonio Stradivari si Giuseppe Guarneri - au dat viata unor instrumente ce aveau sa devina, peste timp, cele mai faimoase viori din întreaga lume. Competitia comerciala din acea perioada, s-a transformat, peste timp, într-o competitie muzicala, care i-a împartit pe împatimitii melomani în doua tabere.

Liviu Prunaru si Gabriel Croitoru despre doua opere de arta : Stradivarius si Guarneri

Liviu Prunaru vorbeste cu caldura despre vioara Stradivarius pe care cânta acum.
"Constructia instrumentului a avut loc în 1694, era perioada "lunga" a lui Stradivari, adica cea în care facea instrumente putin mai lungi decât cele obisnuite, ceea ce adauga un grad de dificultate interpretarii... De ce? Pentru ca eu înainte am cântat pe un Guarneri, care era mult mai mic decât o vioara obisnuita si a fost destul de diferit atunci când am trecut pe acest Stradivarius care are 3 milimetri în plus si a fost deja ajustat cu alti câtiva milimetri. Cânt de trei ani pe acesta vioara. Mi-a fost oferita de Orchestra din Amsterdam, Concertgebouw, sa cânt pe ea atâta timp cât voi ramâne cu ei. Este un motiv foarte convingator..."

Povestea acestei viori este destul de lunga si se împleteste cu viata profesionala a lui Liviu Prunaru din ultimii ani.
"Când am venit la Concertgebouw aveam un Guarneri, pe care cântam înainte, dar care apartinea unei familii din Elvetia si era posibil sa trebuiasca sa o dau înapoi. Mi-au oferit sa încerc un Guadagnini si un alt Guarneri, Joseph Guarneri. Întâi am luat vioara Guadagnini, dar am renuntat repede. Când am atins acel Joseph Guarneri, m-am îndragostit imediat de el, desi veneam tot de la un Guarneri. Acesta, însa, era mai robust, mai masculin, mai sanatos si mai mare. Am trecut imediat pe acest Joseph Guarneri, pe care am cântat doi ani. Însa cei din orchestra mi-au spus ca vor sa caute o vioara si mai buna pentru mine. Si atunci, un an întreg s-au perindat prin mâna mea pe acea scena tot felul de viori: Galliano, Guadagnini, Stradivari, Guarneri, Bergonzi chiar, si pe toate le-am încercat în concerte. Cântam la aproape fiecare doua-trei saptamâni cu alta vioara. Va dati seama ce m-am "distrat" timp de un an acolo. Pâna la urma ne stabiliseram asupra unui Stradivari si urma sa se încheie afacerea, dar cu o zi înainte de a semna hârtiile, a aparut acest alt Stradivari si toata lumea s-a îndragostit de el de la primul sunet. Este cel care a câstigat si este cel pe care cânt acum."

Liviu Prunaru vorbeste cu caldura despre calitatile viorii sale Stradivarius "Pachoud" din 1694.
"Venind dintr-o familie de Guarneri, pe care am cântat mai mult de 16 ani, pot sa spun ca diferenta este foarte mare, si nu numai din punct de vedere acustic, ci pur si simplu material. Într-un fel simti si cânti, cu o anume tehnica, pe o Guarneri si altfel cânti pe o vioara Stradivari. Vreau sa va spun înca ceva, n-am fost prieten chiar de la început cu Stradivari. De ce? Familia Guarneri are un sunet închis, cald si placut, care te învaluie si te cuprinde din toate partile. E superb! Stradivariusul are însa alta calitate, un sunet sclipitor, stralucitor, pe care eu îl asemui cu o lama laser care trece prin tot. Mi-a trebuit ceva timp ca sa ma împrietenesc cu aceasta vioara si sa-i înteleg toate calitatile."

Gabriel Croitoru are o poveste mai simpla despre vioara lui, Guarneri "Catedrala" din 1730.
"Eu trebuia de fapt sa cânt pe Stradivari, pentru ca am câstigat primul concurs prin care a fost atribuita vioara lui Ion Voicu. Pâna la urma sunt mult mai multumit cu ceea ce mi s-a oferit în final, respectiv aceasta vioara Guarneri, care mi se pare deosebita. Ea are un pseudonim si anume "Catedrala", pentru ca sunetul ei se aseamana cu cel dintr-o biserica. Este absolut grozav. Sigur ca vioara a fost necântata o perioada destul de lunga, cam 50 de ani... Totusi este minunata. Povestea a fost foarte simpla. Înainte de a muri, Enescu, locuind la Paris în perioada respectiva, i-a dat viorile care îi apartineau lui Menuhin, care, dupa un an de zile le-a returnat pe toate, mai putin un Stradivari pe care l-a pastrat. Aceste instrumente au ajuns în tara prin Maruca, fosta sotie a lui George Enescu, care le-a donat muzeului, împreuna cu cladirea în care se afla si astazi Muzeul Enescu. De atunci, practic, vioara a stat necântata împreuna cu celelalte, desigur, foarte bine pastrate în seif. Din punctul acesta de vedere chiar as zice ca este mult mai bine întretinuta decât cealalta, respectiv decât Stradivariusul care a fost în folosinta maestrului Voicu si faptul ca instrumentul a revenit în circuitul muzical este un punct câstigat. Sper sa am ocazia sa cânt cu el cât mai mult timp.

Gabriel Croitoru povesteste cum s-a împrietenit cu vioara pe care cânta acum.
"Deoarece ca dimensiune instrumentul acesta este foarte apropiat de ce am avut înainte, nu mi-a fost greu. Vioara mea personala este tot o vioara italiana, care nu difera ca dimensiuni. Sigur, sunetul este altul, iar pretul nu mai vorbim. În ceea ce priveste vioara Guarnieri, pentru auzul instrumentistului nu este un sunet foarte puternic si foarte pregnant, în schimb ceea ce se duce la distanta, spre public, este cu totul special."

Pianistul Horia Mihail ne spune care sunt punctele forte care ar recomanda acest turneu :
"Muzica pe care o vom prezenta nu implica pentru public un grad prea avansat de familiarizare cu notiunile muzicale, ci poate fi ascultata foarte usor de catre oricine. Din punct de vedere al marketing-ului, acest asa-zis "duel" cred ca va atrage foarte multi spectatori în cele sase sali de concert în care vom evolua. Cele doua viori trebuie privite în primul rând ca opere de arta, obiecte care nu pot fi evaluate si nu pot fi reproduse niciodata. Valoarea celor doi violonisti recomanda acest turneu, dar si faptul ca un astfel de concept este o premiera poate chiar la nivel mondial, cu siguranta la nivel national. În plus, programul va fi foarte incitant si foarte interesant, usor de ascultat, placut. Diferentele dintre aceste doua opere de arta, Stradivari si Guarneri, vor putea fi sesizate în aceeasi seara, în acelasi spatiu, cele doua instrumente fiind mânuite de doi mari violonisti nascuti în România."

Ana Maria Spataru