Duelul Viorilor

DUELUL VIORILOR

GABRIEL CROITORU vioara
HORIA MIHAIL pian
Serghei Rahmaninov (1873-1943) Vocaliza op. 34 nr. 14, transcriptie pentru vioara si pian
Vocaliza este ultima lucrare (nr. 14) din Caietul de romante pentru voce si pian op. 34. Lucrarea contine desfasurarea unei teme suave, de un profund lirism, al carui melos specific rusesc induce ascultatorului o stare de melancolie plina de seninatate. Fara cuvinte, linia melodica a vocii acompaniate se desfasoara pe un ambitus extrem de întins, este apoi dezvoltata atât dinamic, cât si agogic, în centrul lucrarii fiind însotita de o larga desfasurare armonica a pianului, revenind în final la atmosfera serafica initiala a unor sunete acute, calde si linistitoare. Deosebit de dificila pentru vocea de soprana, din cauza ambitusului foarte extins în acut, lucrarea a fost transcrisa de autor si pentru vioara si pian, fiind însa reluata cu aceea?i expresie romantica în repertoriul violoncelistic.

Niccolo Paganini (1782-1840)
Variatiuni pe coarda Sol din opera Moise de Rossini
I Palpiti
Compusa între anii 1818-1819, lucrarea face parte din repertoriul de virtuozitate al marilor violonisti. Anecdotica istoriei pretinde ca, în urma unui concert la care marelui compozitor i s-au rupt pe rând corzile mi, la si re, Paganini si-a încheiat concertul pe care îl interpreta folosind doar coarda care-i mai ramasese, sol, improvizând aceasta tema cu variatiuni. De fapt, lucrarea (care se executa într-adevar doar pe coarda Sol), a fost initial numita de Paganini Sonata a Preghiera Moses Fantasy. Piesa cuprinde sase variatiuni pe tema Dal tuo stellato soglio, preluata din opera Moise în Egipt a bunului sau prieten, Gioachino Rossini.

În acelasi an, 1819, Paganini compune o alta lucrare de virtuozitate destinata viorii: I Palpiti op. 13. Este vorba, de asemenea, despre o Tema cu variatiuni bazata si de aceasta data pe muzica dintr-o opera de Gioachino Rossini: Tancredi. Tema apartine ariei Di tanti palpiti. Asa cum ne indica titlul rossinian, palpiti exprima variante de stare emotionala bataie de inima, tresarire, suflare, suspin. Linia melodica a instrumentului solistic sugereaza, de-a lungul lucrarii, multiplele stari si trairi sufletesti pe care cuvântul le include, dând prilejul interpretului sa-si etaleze tehnica stralucitoare, diversitatea coloristica a sunetului si întreaga capacitate si bogatie de expresie.

Ernest Bloch (1880-1959) - Nigun (Baal Shem)
Compusa în anul 1947, ca ecou al suferintelor din timpul celei de a doua conflagratii mondiale, lucrarea este o rugaciune iudaica de mare încarcatura spirituala. Atmosfera de reculegere din prima parte este urmata de un episod dramatic cu accente aproape tragice. Finalul lucrarii induce meditatia dorintei de pace, de liniste resemnata, dar senina. Tradus mot-a-mot, titlul înseamna cântec. Este vorba însa de un cântec de rugaciune fara text, interpretat doar instrumental. Initial scrisa pentru orchestra, lucrarea face parte din repertoriul tuturor instrumentelor de coarde: vioara, viola, violoncel si contrabas.

LIVIU PRUNARU vioara
HORIA MIHAIL pian
Franz Schubert / Jascha Heifetz Ave Maria

Ca multi alti interpreti renumiti ai viorii, precum Fritz Kreisler sau Pablo de Sarasate, Jascha Heifetz a prelucrat pagini muzicale de referinta, transcriindu-le pentru instrumentul pe care l-a slujit stralucit în întreaga sa cariera. Astfel, binecunoscutul lied schubertian Ave Maria se regaseste în varianta pentru vioara si pian în transcriptia acestuia, în repertoriul multor violonisti. Rugaciune pioasa si plina de smerenie închinata fecioarei Maria, liedul scris pe textul latin original deschide, parca, într-o atmosfera de serafica reculegere, o poarta stelara catre divinitate.

Camille Saint-Saëns (1835 1921) Havaneza op. 83
Cu opusul nr. 83 în tonalitatea mi major, aceasta piesa a fost compusa în anul 1887. Asa cum o defineste si titlul, Havaneza este un dans de origine cubaneza, însotit întotdeauna de o melodie acompaniata, al carei nume este inspirat de capitala Havanna. Lucrarea este structurata în patru segmente diferite, dar foarte unitar legate între ele. Asemanator ca ritm al acompaniamentului cu habanera spaniola, dansul are un caracter deopotriva temperamental, lasciv si senzual, alternând episoade dinamice cu momente liric expresive, de un farmec deosebit. Lucrarea a fost compusa initial pentru vioara si orchestra si apoi transcrisa de autor pentru vioara si pian.

Frédéric Chopin / Wilhelm - Nocturna op. 27 nr. 2 ??
Ne întâlnim, din nou, cu o transcriptie a unui mare violonist si compozitor Pablo de Sarasate dupa o capodopera a literaturii romantice pentru pian. Este vorba despre Nocturna pentru pian în re bemol major op. 27. nr. 2, de Frédéric Chopin. Transcriptia urmeaza consecvent desfasurarea lucrarii originale structurata pe doua segmente tematice care, urmând expunerii initiale, se transforma variat armonic, dinamic si ritmic, în cea de a doua parte a lucrarii. Ghirlande de perle stralucitoare ce curg fermecator în valori mici se suprapun unor jocuri armonice de acorduri, variind scheletul liniei melodice initiale. Astfel, Sarasate a transpus aproape întreaga linie melodica expusa de mâna dreapta a pianului (în lucrarea originala), încredintând-o viorii, cu precadere în registrul acut cu sunete suave si încarcate de aleasa simtire, redând atmosfera de contemplare si visare care se degaja din acest gen de lucrari. Pianului i-a încredintat întreg acompaniamentul mâinii stângi din lucrarea lui Frédéric Chopin, în ritmul leganat, cu sonoritati catifelate, grave si profunde.

Henryk Wieniawski (1835-1880) - Poloneza nr. 1 în re major
Henryk Wieniawski, violonist si compozitor polonez, este cel caruia literatura de virtuozitate pentru vioara îi datoreaza patrunderea în repertoriul specific a Polonezei, dans national polonez interpretat în saloanele aristocrate ale secolelor XVIII XIX, raspândit apoi în muzica instrumentala europeana. Prima dintre cele doua poloneze foarte cunoscute ale lui Wieniawski, cea în Re major op. 4, este o lucrare în care tehnica brilianta de virtuozitate ofera violonistilor ocazia de a-si etala performantele artistice. Ghirlande de valori mici - staccato în sus, acorduri pe trei si patru corzi desfasurate într-un tempo alert, culminatii de flagiolete în registrul acut sunt modalitati tehnice care, realizate cu acuratete, dau farmec si stralucire interpretarii acestei piese. Lucrarea este structurata pe trei sectiuni: A. cu doua elemente tematice definitorii, urmata de un dificil, dar spectaculos solo al pianului (pe care, din pacate, multi pianisti îl sar sau îl scurteaza), apoi un episod contrastant, B, cantabil, expresiv si usor sentimental, dupa care A revine modulând, pentru ca, în final, Coda, triumfatoare, stralucitoare, sa încheie într-o verva plina de buna dispozitie întreaga lucrare.

GABRIEL CROITORU vioara
LIVIU PRUNARU vioara
HORIA MIHAIL pian
Astor Piazzola (1921 -1992) / Mariano Castro Anotimpurile la Buenos Aires
Cunoscut ca unul din cei mai mari si iubiti maestri ai tangoului, în muzica secolului XX, Astor Piazzola are o creatie muzicala foarte laborioasa, dar si foarte diversa în sensul multiplelor feluri de formatii de ansamblu instrumental, sau instrumente soliste carora le-a dedicat piesele sale.

Anotimpurile sunt interpretate de ansambluri de orchestre camerale, de ansambluri orchestrale de suflatori, de vioara solo acompaniata de orchestra de camera si, iata, de doua viori si pian. Fara a se dori neaparat o replica a binecunoscutei creatii a lui Vivaldi, lucrarea este deosebit de sugestiva, descoperind parca frumusetea fiecarui anotimp, cu o atitudine optimista, deschisa, pe ritmurile senzuale ale batrânului si vesnic tânarului tango. Le Quattro Stagioni (Porteńe) de Piazzola este o lucrare construita pornind de la propria conceptie de stil, dorind sa transmita impresiile unui traitor din orasul Buenos Aires, exprimând emotional, poetic si muzical viata cotidiana, culorile fluviului Rio del Plata, melancoliile si sentimentele trecerii timpului sub pulsul unui tango lent sau temperamental ardent.
Cele patru sectiuni ale lucrarii lui Piazzola sunt sugestiv argentiniene, începând de la titulatura lor: Vara - Verano porteńo, Allegro; Toamna - Otońo porteńo, Allegro moderato; Iarna - Invierno porteńo, Lento; Primavara - Primavera porteńa, Allegro. Replica secolului XX, propusa de Piazzola, devine astfel un argument prin care ideea, ivita în trecut, îsi autentifica valabilitatea, asimilând în egala masura schimbarile climatice, de decor si simtire umana pe care le presupune existenta noastra. Poate singurul semn de consecventa este spiritul creatorului, întruchipat de vioara solista.

Concert cu orchestra

J. S. Bach - Concertul în re minor pentru doua viori si orchestra, BWV 1043

Ideea de concert nu corespunde aici doar criteriilor spectacolului solistic, Johann Sebastian Bach gândindu-si în general lucrarile mai mult pe principiile dialogului între protagonisti. Concertul în re minor pentru doua viori si orchestra este, din aceasta perspectiva, un veritabil model al stilului bachian de maturitate, când maniera practicata în concertele grossi palise în favoarea unui limbaj de mai mare complexitate. Melosul cu contururi tematice impresioneaza în primul rând în aceasta capodopera care atinge, în sectiunea mediana, o veritabila culminatie a meditatiei poetice. Ritmul cu ecouri de siciliana ofera ansamblului si celor doua viori spatiul unor expuneri melodice în care tematica devine din ce în ce mai pregnanta. Cele doua miscari în allegro, care încadreaza acest celebru largo ma non tanto au o alura îndreptata voit spre virtuozitate. Liniile desenate în aceste allegro-uri sunt clare si volitive, au o subtilitate a simetriilor care încânta prin procedeele armonioase ale utilizarii scriiturii contrapunctice imitative. Un farmec aparte îl reprezinta, în acest context, preluarile de replici, unde rigoarea si libertatea se contopesc, propunând o infinitate de ipostaze în care rolurile se schimba între solisti si ansamblu. O bijuterie a genului, Dublul de Bach, cum i se spune de obicei, printre melomani, acestei capodopere fara rival, este egalat poate doar de afectiunea muzicienilor pentru acest artist, creator al unui ideal al perfectiunii estetice si etice, în lumea sonurilor ultimului mileniu.

Grigore Constantinescu

Pianistul Horia Mihail provoacă doi artişti de renume - violoniştii
Liviu Prunaru (Stradivarius) şi Gabriel Croitoru (Guarneri)
la un nou incitant duel muzical.

DUELUL VIORILOR

Program