DUELUL VIORILOR

Pablo de Sarasate(1844-1908): Zapateado

Patrunderea în lumea virtuozului spaniol este întotdeauna o provocare pentru un instrumentist. Capodoperele miniaturale pe care le-a semnat, imagini pregnant dansante, pasionale, de cele mai multe ori spectaculoase, nu sunt doar creatii de pura virtuozitate, ci au substanta expresiva autentica. Cele mai multe au titluri relevante:Romanta andaluza,Capriciu basc,Jota aragoneza, Introducere si tarantella.

Patru serii de Dansuri spaniole includ piese inspirate din folclorul basc. A treia dintre ele, publicata în 1880,cuprinde Zapateado, lucrare larg îmbratisata de violonistii lumii.

Moritz Moszkowsk(1854-1925)i: Guitarre nr.2 op.45

Ca pianist, a stat pe scena alaturi de Franz Liszt. Ca professor, i-a îndrumat pe Frank Damrosch, Joaquin Nin sau Joaquin Turina. Ca autor, a fost extrem de prolific, semnând peste 200 de miniaturi pentru pian, dar si grandioase lucrari concertante. Muzica lui, prea-putin cunoscuta astazi, era extrem de populara, mai ales în saloanele din capitalele europene ale finalului de veac XIX. Alaturi de Serenada op.15, Capriciul spaniol op.37 sau Studiile de concert op.24, Guitarre op.45 nr. 2 i-a adus o bine-meritata celebritate în epoca. O lucrare în care stilul componistic dobândeste propriile repere creatoare, spre deosebire de cele precedente în care se simte influenta unor compozitori precum Chopin, Schumann sau Mendelssohn.

Pablo de Sarasate(1844-1908): Melodii lautaresti, op. 20

Spaniolul cu studii la Paris (îsi începea studiile la Conervator în 1856) s-a afirmat ca un concertist de seama al vremii sale. Pablo de Sarasate face parte din categoria acelor instrumentisti renumiti care, încercând sa se manifeste pe tarâm componistic, au produs lucrari stralucitoare, concepute din perspectiva artistului-virtuoz.
Scrise în 1878, în versiunea pentru vioara si orchestra, Melodiile lautaresti op.20, de inspiratie folclorica, au o forma rapsodica, sunt pline de patos si dezvaluie intuitie stilistica.

Dmitri Sostakovici(1906-1975): Vals din Suita a II-a de jazz

Suita a II-a de jazz, compusa în 1938 pentru orchestra, s-a pierdut la scurt timp de la finalizarea manuscrisului de catre autor. Partitura pentru pian a fost redescoperita în 1999 de catre Manashir Yakubov si orchestrata în anul urmator de catre Gerard McBurney. Ceea ce este cunoscut astazi sub acest titlu este în fapt o compilatie a unor momente din muzica de film a lui ?ostakovici, care a scris peste.20 de asemenea partituri. "Asamblarea" a fost facuta chiar de catre compozitor, probabil dupa 1956, dovada fiind similaritatile unuia dintre valsuri cu cel inclus în coloana sonora a filmului "Primul esalon".

Bedrich Smetana(1824-1884): Patria mea

Iubitor al viorii si al poporului ceh, compozitorul Bedrich Smetana a daruit posteritatii numeroase partituri de valoare. Printre acestea, cea mai cunoscuta este suita Patria mea (“Ma Vlast”), ciclu orchestral programatic, construit pe teme si ritmuri populare cehe, cu idei sugerând lumea spirituala în care compozitorul se simtea încadrat. De aici provine si o prelucrare pentru vioara si pian, intitulata “Aus des Heimat”, în care expresia îmbina lirismul, voiosia si emotia iubitorului de oameni care a fost întemeietorul scolii nationale cehe.

Henryk Wieniawski(1835-1880): Poloneza brilianta nr. 1 în re major, op. 4

Violonist remarcabil al vremurilor sale, H. Wieniawski si-a dedicat aproape întreaga creatie, asa cum era firesc, viorii. Pe lânga renumitele concerte pentru vioara si orchestra si multe alte piese de virtuozitate, cele doua poloneze (în re major si în la major) sunt, probabil, cele mai des prezente pe afisele recitalurilor marilor violonisti. Prima dintre ele, op.4, a fost prezentata în prima auditie în martie 1853, într-o serie de concerte ale autorului sustinute la Viena. Cele trei sectiuni care alcatuiesc lucrarea ofera ocazia interpretilor de a-si etala performantele artistice. Elementele tematice definitorii pentru primul episod, la care se adauga un spectaculos solo al pianului, sunt urmate de o parte expresiv-cantabila, revenirea la sectiunea initiala conducând catre un final stralucitor, plin de verva.

Charles – Auguste de Beriot(1802-1870) : Grand duo, pentru doua viori op.57

De origine belgiana, Charles de Beriot s-a format ca violonist în Franta ca discipol al lui Viotti, urmarind cu mare admiratie cariera artistica a lui Paganini. Povestea vietii sale nu este oarecare. El a fost violonist în orchestra Regelui Carol al X-lea al Frantei si a regelui Wilhelm I al Tarilor de Jos, întreprinzând turnee solistice cu mare succes la Londra, Paris si, ca pianist, în… China. Casatorit cu vestita soprana Maria Malibran, au avut împreuna un fiu (Charles-Wilfrid de Bériot, profesorul pian al lui Ravel, Vińes, Granados). Dupa moartea lui Malibran, a devenit profesor la Conservatorul din Bruxelles, unde a înfiintat scoala franco-belgiana de vioara. Cei mai ilustri discipoli ai sai au fost Hubert Léonard, Henri Vieuxtemps si Heinrich Wilhelm Ernst.

De Bériot a compus numeroase piese solistice si de duo, printre care se afla si Grand Duo op.57, prezentat în acest program, precum si zece concerte pentru vioara si orchestra. Scriitura sa violonistica promoveaza o tehnica de pionierat îmbinata cu stilul romantic al melosului si expresiei, caracteristica ce face din concertele si piesele instrumentale în genul duourilor o piatra de temelie pentru cei care doresc sa obtina o baza interpretativa solida înainte de a aborda repertoriul muzical din epoca romantica.

Joachim (Joseph) Raff (1822 - 1882): Cavatina op. 85 nr.3

Elvetianul de origine germana J. Raff a fost deopotriva pianist, compozitor si profesor. Creatia sa este deosebit de bogata: de la lucrari pentru pian, pentru vioara si pian, la lucrari concertante si de muzica de camera. De o evidenta originalitate, limbajul muzical folosit de compozitor poarta totusi amprenta creatiei germane romantice. Cavatina – gen vocal prin excelenta – este destinata de aceasta data viorii si face parte din ciclul intitulat 6 piese pentru vioara si pian, alaturi de Pastorala si altele. Discursul solistic al viorii este caracterizat de o fraza cu suflu larg, cantabila si plina de lirism, a carei desfasurare, suprapusa pe acompaniamentul armonic în pulsatie de optimi la pian, aminteste genul serenadei. Finalul raspândeste o atmosfera de vraja si mister, care se încheie cu doua pizzicate în nuanta pp.

Jeno Hubay(1858-1937): Scene de la Csárda - Hejre Kati, nr. 4 op. 32

Jenö Hubay, virtuoz si concertist maghiar cu o prestigioasa cariera europeana a parcurs, în paralel cu profesoratul si practicarea muzicii de camera, o consistenta activitate componistica. Hejre Kati (titlul se poate traduce “Sfânta Kati”) ofera ascultatorului un portret liric din care fiecare poate alege argumente pentru admiratia unei imagini armonioase, pictate cu sunetul si arcusul viorii.

Astor Piazzolla(1921-1992): Iarna din Anotimpurile la Buenos Aires (pentru doua viori si pian)

Cunoscut ca unul din cei mai mari si iubiti maestri ai tangoului, în muzica secolului XX, Astor Piazzola are o creatie muzicala foarte laborioasa, dar si foarte diversa în sensul multiplelor feluri de formatii de ansamblu instrumental, sau instrumente soliste carora le-a dedicat piesele sale.

“ Anotimpurile” sunt interpretate de ansambluri de orchestre camerale, de ansambluri orchestrale de suflatori, de vioara solo acompaniata de orchestra de camera si, iata, de doua viori si pian. Fara a se dori neaparat o replica a binecunoscutei creatii a lui Vivaldi, lucrarea este deosebit de sugestiva, descoperind parca frumusetea fiecarui anotimp, cu o atitudine optimista, deschisa, pe ritmurile senzuale ale batrânului si vesnic tânarului tango. Mai putin populara decât restul pieselor acestui ciclu, Iarna începe cu un pasaj languros, transformat apoi într-un tango rapid, care, la rândul lui se dezintegreaza într-o cadenta a pianului. În stil rondo, tema principala revine, mai larg desfasurata, cu ritmul de tango suprapus, de aceasta data.O reaparitie a celei de a doua teme conduce catre finalul de o sentimentalitate specifica lui Piazzolla.

Dmitri Sostakovici(1906-1975): 5 Melodii (pentru doua viori si pian)

Ca si în cazul Suitei a II-a de jazz, cele 5 melodii pentru formula instrumentala de trio reprezinta o înlantuire a unor aranjamente realizate de catre Lev Atovmyan, prin preluarea unor momente din muzica de film si de scena a lui ?ostakovici. Preludiu, Elegie ,Gavota,Vals si Polca sunt piesele alcatuitoare cu o origine indicata de similaritatile tematice si constructive. Preludiu-în coloana sonora a filmului "Taunul", Elegie si Gavota- în muzica de scena la "Comedia umana", dupa Balzac, Valsul-în muzica pentru desenul animat "Basmul preotului si ala argatului sau, Balda", Polca-într-unul din momentele baletului "Pârâiasul cristalin". O ocazie rara de a parcurge într-o formula instrumentala camerala marile desfasurari orchestrale destinate de catre autor scenei si ecranului.


Pianistul Horia Mihail provoacă doi artişti de renume - violoniştii
Liviu Prunaru (Stradivarius) şi Gabriel Croitoru (Guarneri)
la un nou incitant duel muzical.